Love interview

Ieri am vazut o emisiune cu un psiholog care e expert pe relatiile din cuplul. A spus cam acelasi lucru pe care l-am auzit de la maica-mea. E nevoie de comunicare intr-o relatie, ca sa functioneze, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne marturisim TOTUL. Daca ne-am marturisi totul, ar fi prea putine care ne-ar tine impreuna. In plus noi iubim pe cineva ca e generos, frumos, plin de viata, optimist, cald,puternic, de succes. Lista cu motive e mult mai lunga, dar cam doar asta imi trece prin cap. Mi-am recunoscut greselile, prea am exagerat-o cu povestitul si impartasitul. In plus mi-am si permis o multimea de momente de slabiciune. Ca apoi sa mi sa spuna ca nu sunt  nici ambitioasa, nici feminina, nici puternica si nici echilibrat psihologic. Concluzia e ca  am picat un love interview. Nu am raspuns corect la o multime de intrebari, de fapt habar nu am nici care au fost intrebarile. Nu am indeplinit o lista de conditii pe care el le aveam in mintea lui. Trebuie sa fiu la fel de calculata, rationala ca pentru un job interview.

***

Mama ma simte si la peste 2000 de km.  E vorba oare de instincte materne, psihologie sau altceva? Habar nu am cum stie ca ma supar pe ea sau ca imi merge mai prost sau mai bine, fara macar sa vorbesc cu ea. Sper sa vina momentul cand sa termin sa ma cert permanent cu ea in gand. Oare o fi simtind ca uneori ma cert cu ea in gand sau pe hartie?

***

Mi-am luat ieri o carte despre meditatie si cum sa traiesti ACUM, dar nu in lumea gandurilor din trecut sau viitor. Am rasfoit-o ieri, cred ca nu prea am descoperit nimic nou, doar mi-am reamintit ce stiam sau auzit candva. Exercitiile de respiratie au fost noi pentru mine. Cred ca in ultimele luni am „meditat” non-stop, iar cartea intr-un fel nu este pentru mine. Eu ar trebuie sa trec la actiune. Pana la urma am reusit sa-mi stapanesc mintea, sa mi-o pun in ordine si sa ma concentrez pe invatat.

Tara singuratatilor

In tara singuratatilor se traieste singur si izolat. Asta e regula de baza. Ai o camera mica de 16 m2 doar pentru tine. Suprafata nu joaca niciun rol. Ai toate necesare in camera ta, de la pat pina la aragaz si dus. Nu e nevoie sa dai ochii cu vecinii, cand vrei sa mergi la baie sau iti faci ceva de mancare. In tara singuratatilor e straniu, daca cunosti mai mult de 2 vecini personal. De invitat vecinii la un ceai, ca sa-i cunosti mai bine, nici nu indraznesc sa pomenesc. Cind eram doar venita, aveam un entuziasm extraordinar de a cunoaste, puteam sa ma aproprii usor de necunoscuti si sa le povestesc vrute si nevrute. Intre timp am devenit „localnica” si ma tin de regulile tarii singuratatilor. Ieri mi-am facut curaj si am sunat pe cineva din aceeasi tara. Am baut ceai impreauna si am povestit. A fost frumos.

Lumea din facebook

Am mai multe „lumi” in care traiesc. Una este cea cotidiana, alta e cea interioara, care devine atit de deschisa aici, unde ma dezbrac de ginduri. Mai exista inca o lista intreaga de alte „lumi”. Contactul meu cu o „alta lume de baza” e prin intermediul facebook-ul. Ce vad prin facebook ca se intimpla in cealalta lume? Pai in ultimele doua saptamani vad doar nunti, oameni care devin parinti, doar din astea. Uneori raman cu impresia ca in viata mea nu se intimpla absolut nimik si imi da un sentiment de ratare.  Bine ca pe facebook nu sunt luata la intrebari ca pe alt site de socializare.  Din cauza asta am si renuntat sa intru pe acolo, acum vreun an si ceva.  Deci nu ma visez mireasa. Hahaha, ar fi foarte amuzant, daca peste vreo citiva ani m-as trezi in rochie alba si cu vreo suta de invitati. Da, nuntile sunt o risipa de bani. In plus, la ce bun sa am zeci invitati pentru ca sa ma pot iubi linistita cu cineva? Nu e visul meu sa ma am parte de nunta, poate nici sa ma casatoresc. Visul meu e unul modest: sa iubesc, daca nu se va intimpla sa fiu iubita de el. Stiu ca am o putere magica si pot sa darui toata afectiunea mea oricui ( partial, oricui!). Ramane doar intrebarea: voi primi candva in schimb la fel de multa afectiune?

***

Linkul de mai jos l-am vazut la cineva pe facebook. Hmm, deja poti sa iei credit de banca ca sa-ti faci nunta si sa intri in datorii.

Libertate

Am facut o schimbare de anturaj in weekendul asta. Schimbarea chiar si  pentru cite ore a fost benefica. Parca m-am eliberat de ginduri, framantari care mi-au mancat energia si creierul vreo citeva luni la rand. Sufer de „despicarea firului in patru” si frici din copilarie. Nu stiu cum se face ca am ajuns sa traiesc singura, in alta tara, departe de ai mei, sa vorbesc zilnic o alta limba. Hmm, poate am si o doza mare de curaj, de a incepe totul de la zero, de a te apropria de necunoscuti.

***

Ieri i-am scris un e-mail lung, in care am vrut sa arat ca sunt empatica si stiu cite ceva despre el, dupa ce mi s-a reprosat ca de vreo juma de an relatia dintre noi a fost doar unilaterala, in care doar el a incurajat si oferi. De vreo citeva luni port un „razboi” cu o imagine in capul meu mai mult, decit in realitate. Oricum abia de ieri am inceput sa am un sentiment de libertate si incredere in viitor. Orice s-ar intimpla, orice as face, totul va fi bine si ma voi descurca cumva, chiar si fiind singura. Poate s-ar datora si faptului ca in timpul saptamanii doua prietene aproapiate mi-au impartasit vesti bune. Am vazut ca lucrurile se aranjeaza de la sine, daca intr-adevar iti doresti si muncesti pentru asta.

***

Dimineata m-am trezit iarasi cu gindul ce as scrie in urmatorul e-mail.  Mi-am dat seama ca nu prea conteaza destinatarul, nici nu prea conteaza daca mi se va raspunde. I-am scris mamei ca mie dor de perioada aia, in care ne scriam emailuri lungi si in care ii povestea despre descoperirile mele mici sau mari din fiecare saptamana. Ma asteptam la un altfel de raspuns, in care ea sa fie entuziasmata de idee, dar sa nu-mi fac reprosuri si sa-mi spuna sa termin cu disertatia mea pina pe 10.10. Mdaaa,planul asta pare foarte nereal. Acum ca mi-am pus gindurile pe hirtia electronica, pot sa ma intorc la cele mai importante: scrisul disertatiei. Sa dea domnul, sa fiu la fel de inspirata!